Știi momentele alea când un cuvânt, un ton, o frază apasă un buton și efectiv pare că se schimbă întreaga realitate?

Ca și cum omul din fața ta devine de nerecunoscut. Relația devine “terrible”. Prietenul devine străin. Partenerul devine dușman. Oamenii în care aveai încredere devin brusc “indiferenți”. Tu devii neputincios.

Și eu le știu – și mulți dintre clienții, prietenii și colegii mei le știu.

Se numesc “triggers” sau mecanisme de declanșare. Si sunt intense AF…

Este atunci când se schimbă filmul dintr-o dată, când se alterează aparent iremediabil identitatea celuilalt – și a ta. În aproape 2 ani în care am ajutat oamenii sa își diminueze anxietatea, copleșirea emoțională, să ia decizii care îi avatajează pe termen lung și să își securizeze conexiunea în relatii, un singur lucru apare recurent în absolut toate situatiile:

Cum identificăm un factor declanșator la cald – și ce facem cu el atunci și acolo?

Și subiectul acesta apare recurent pentru că există un pericol masiv dacă eșuăm să facem acest ucru: LUĂM DECIZII DIN REALITATEA ALTERATĂ DE FACTORUL DECLANȘATOR. Luăm decizii dintr-o realitate subiectivă, proiectată, insă care se simte aproape incontestabil de *reală* – care totuși nu are mai nimic de a face cu realitatea “reală”, din spațiul cu adevarat impărțit cu ceilalți.

Este o realitate a spațiului din trecutul nostru.

Este ca și cum ne-am duce într-un loc nou de munca și, în loc să lucrăm cu parametrii și obiectivele de acolo, lucrăm la obiectivele din jobul trecut, pe exact aceleași considerente ca atunci – complet inutil în jobul în care suntem. Poate chiar catastrofic.

Bun – acum că am stabilit ce este un mecanism declanșator, cum funcționează și ce impact poate avea in viețile noastre pe termen lung, rămâne întrebarea:

Cum pot să gestionez optim un  factor declanșator?

Am pregatit o lista de pași mai jos. Înainte să o prezint, vreau să punctez ca TOȚI avem mecanisme declanșatoare.

Majoritatea clienților mei au fost deja la terapie câțiva ani buni, au deja contact cu dezvoltarea personală și sunt în punctul acela “minunat si terifiant” în care pot vedea foarte clar că li s-a apăsat un buton și li s-a schimbat brusc realitatea, însă nu pot face nimic in legătură cu asta. E ca și cum ar fi captivi pe scaunul din dreapta în timp ce cineva (o altă parte din ei) le conduce mașina într-un zid – și tot ce pot face este să privească disperați, furioși și neputincioși.

Și e normal. Este o etapă normală din procesul de integrare. Mulți oameni cred că e ceva în neregulă cu ei și că sunt “mai puțin ok” decât ceilalți, care nu au acest nivel de conștientizare încă.  Uneori ei cred chiar că sunt mai putin ok decât erau înainte de a porni pe drumul dezvoltării personale.

Însă e o capcană – fiindcă toate lucrurile acestea, inconfortabile atunci când le descoperim în noi, ne-ar afecta din umbră dacă nu am fi conștienți de ele.

Deci e motiv de sărbătorit – sunt momente cheie, în care ne luăm puterea înapoi dacă le gestionam corespunzător, chiar dacă nu se simte aproape niciodată așa atunci, pe moment.

Așa cum am promis – pași concreți de gestionare a ‘momentelor de scurt-circuit emoțional:

 1. Identifica că ți s-a activat factorul declanșator și că nu răspunzi din capacitatea ta de adult 100%.

Fii atent la corpul tău – întotdeauna vei avea senzații în corp, chiar și când nu iți poți simți (sau identifica) emoțiile: gol in stomac, tremurat, sânge in obraji și in cap, zvâc în picioare, respirație accelerată.

2. Oprește-te.

Orice ai face, nu lua nici o decizie în momentul acela, nu iți asuma nici o responsabilitate, nu trage nici o concluzie. Dacă poți, vorbește deschis despre ce simți, fără să o spui ca “verdict”. Dacă nu poți folosi această abordare, retrage-te temporar. E important să vorbești deschis măcar cu tine.

Orice ai alege, în funcție de context, repetă-ți de o mie de ori că *e ok să nu fii intotdeauna ok – si că pe termen lung contează de fapt ce faci cu momentele acestea, nu dacă se întâmplă sau nu.*

 3. Rezistă.

Știu, e funny, #rezist și toate alea – însă reziliența e un punct cheie. Cel mai mare atu pe care il poți avea în mânecă este capacitatea de a tolera disconfortul fără să reacționezi pe baza lui.

Și nu mă refer aici la momentele în care iîi arde casa sau chiar se intamplă o catastrofă – mă refer la momentele alea de interacțiune în care efectiv nu există niciun pericol fizic, însă se simte ca și cum tot universul tău e în pericol.

4. Sapă. În tine.

Ce simți? Ce s-a întamplat de ai început să simti asa? Cum ai interpretat ceea ce tocmai s-a întamplat? Ce alte alternative de interpretare mai sunt?

Construieste un studiu de caz pentru emoțiile tale. Documentează-te despre factori declanșatori. Exista factori declanșatori de abandon, de respingere, de subjugare, de deprivare emoțională, de izolare socială, de revendicare, de abuz, de deficiență (“nu sunt suficient de bun) – și acestea sunt doar câteva exemple.

Cea mai mare problema în a ne gestiona factorii declanșatori este că ne simțim *rușinați* că îi avem.

Însă nu e cazul, pentru că e ca și cum ne-am simți rușinați că trebuie să mergem la baie câteodată – este fix la fel de “natural” – și contează numai și numai ce facem cu impulsul acela, nu dacă il avem sau nu (e ok să ai nevoie la baie și, evident, nu e ok să-ți faci nevoile pe pereți…)

Există instrumente prin care îți poți identifica factorii declanșatori, la rece, ca să știi la ce ești predispus, cum se manifestă și cum să aduni dovezi ca să poți să revii înapoi în realitatea pe care o imparți cu ceilalți.

Unul din aceste instrumente este Harta Emoțională. Am construit acest instrument special pentru a ușura considerabil procesul de gestionare a factorilor declanșatori.

5. Centrează-te pe dovezi.

Partea aceasta e foarte ușoară pentru oamenii din mediul corporate, tocmai pentru că au deja antrenată capacitatea de analiză, insă nu numai pentru ei.

Notează dovezi care să susțină fiecare posibilă interpretare din pasul 4. Dovezi că e așa cum ți se pare acum, dovezi că e altfel, dovezi că e așa cum ți se părea că este înainte de activarea factorului declanșator. Pune-le pe toate pe listă, pe categorii – și abia apoi corelează-le. In 99% din cazuri, dovezile pe baza cărora tragem concluzii cu încărcătură emoțională mare sunt incomplete. Și exercițiul acesta te ajută să identifici în ce direcție ai nevoie să testezi ca să iți poți lua dovezile de care ai nevoie ca să tragi o concluzie reală.

Este ca un puzzle – poți să iți dai seama ce piese lipsesc numai când le-ai pus pe toate celelalte pe masă.

 6. Ai rabdare.

 Serios. Ai rabdare cu tine. În funcție de intensitatea sentimentelor din trecut rămase stocate în tine, procesul acesta poate dura 5 minute sau poate dura zile. Și e in regulă. Ajută mult să iți spui (să iți lași scris undeva la vedere) că lucrurile cu adevarat reale sunt acolo și peste o zi, și peste o săptămână. Că nu sunt urgente. Foarte rar sunt cu adevarat urgente – și situațiile acelea vor fi evidente dacă faci analiza de mai sus.

Toate celelalte sunt doar proiectate ca fiind urgente. Și dacă statusul lor se schimbă din cauza lipsei de urgenta, atunci nu erau reale încă de la inceput, deci oricum n-ar fi durat, ar fi fost doar o iluzie temporara.

Oh, gestionarea factorilor declanșatori, mai ales în înteracțiune, e subiectul meu preferat. Aș putea să mai scriu incă 100 de articole despre asta. Însă las aici elementele cheie de până acum, în caz că ai dat scroll direct la sfârșit:

•  toți avem factori declanșatori – și e ok
•  există instrumente care ne ajută să îi identificăm când se întâmplă (iar eu ofer unul din cele mai bune instrumente în acest sens)
•  abilitatea cheie, care face diferența intre decizii pe care le regretăm mai târziu și decizii care ne fac viața mai ușoară, este abilitatea de a tolera disconfortul fără să reacționăm la el – deci, este esențial să nu acționezi din starea aceea, să rămâi pasiv la exterior.
•  sunt 2 analize de făcut înainte de a trece la acțiune: una emoțională și una logică, factuală – și ele nu arată DELOC la fel de cele mai multe ori
•  inamicul #1 este rușinea pentru gândurile și emoțiile noastre.

Te pot ajuta cu toate. Să scapi de rușine, să poți vorbi liber și în deplină cunoștință de cauza despre butoanele care ți se apasă – să primești susținere și ajutor să le dezamorsezi pentru a putea rămâne prezent și conectat la viața ta.

Pe scurt, aceasta este definiția puterii personale.

Dacă ceea ce ți-am scris aici e pentru tine, te invit să arunci o privire la Harta Emotională, este un instrument care a schimbat deja zeci de vieți și nu oricum – rapid.